Sureanu

In ultima vreme multa lume are cate ceva de facut prin Sureanu; cine nu are isi face. Asa ne-am trezit si noi sambata dimineata in drum spre lacul Oasa. Cum drumul nu e tocmai scurt si somnul de dimineata dulce (ne mai oprim pe unde simtim chemarea), ajungem destul de tarziu in Luncile Prigoanei. Ceasul bun face sa intalnim o masina care tocmai cobora si conform spuselor celor panicati din masina..."drumul este blocat pe mai multi km". A fost doar un semn (se puteau parcurge multi km din drum, ce-i drept incepeau sa vina la vale cei care au urcat pe partie de dimineata si doua masini trec foarte greu una de cealalata), numai bine sa luam la picior schiurile de tura si sa amanam vizita domeniului schiabil. La drum numai voie buna...

Dupa o urcare de circa 8km, ajungem la baza partiilor intr-un moment foarte prielnic; toata lumea se grabeste la vale, este liniste. Profit de ocazie, oricum luasem un avans considerabil si "ma arunc" pana in varful partiei. Scot rapid focile, pun frontala si fac o prima coborare bucurandu-ma de linistea noptii si farmecul muntelui. Ne intalnim cu totii la baza partiei. La intorcere drumul este putin mai placut, in special o portiune de 3-4 km in care am alunecat foarte frumos.
A doua zi, urcam dis de dimineata si prindem ziua in care teleschiurile au functionat perfect. Ne bucuram de momentele in care putem socializa (sa vedem partea pozitiva). Muntele a fost in general acoperit in ceata; au fost momente in care doar intuiam unde este partia, auzeai oamenii strigand unii la altii, desi nu vedeai pe nimeni.

Cele cateva momente de claritate au multumit cu siguranta pe orice iubitor al naturii si au dezvaluit ochilor nostri, pentru inca o data, maretia muntilor acestor pamanturi.