Intr-un tarziu a sosit si vacanta intersemestriala. De mult timp imi doream mai multe zile libere, caci iarna a batut la usa in ultima vreme cu putere. Imi faceam numeroase planuri, dorindu-mi in acelasi timp sa ajung in cat mai multe locuri deosebite. Deoarece stiam ca nu multa lume dispune de concediu de odihna in aceasta perioada aveam in minte, ca si in alte ocazii similare, trasee ce puteam sa le abordez si singur. Cineva acolo Sus avea insa alte planuri care mi-au fost dezvaluite instant, in zilele premergatoare vacantei. Un barbat in devenire (cum aveam sa descopar...) mi-a repetat figura din anii anteriori si s-a calificat la ONIG2010 (Olimpiada Natinala de Informatica, Gimnaziu). Daca anul trecut m-am fofilat destul de usor, in acest an am ajuns la concluzia ca vom face o pereche ideala peentru acest concurs. Zis si facut; sambata la prima ora ne-am "teleportat" la Slatina, impreuna cu Andrei.
Dupa ce am facut cunostiinta cu gazdele noastre, am cautat un moment de liniste... drumul a fost lung si obositor.
Orele trec repede si are loc deschiderea oficiala.
Momente artistice...
Ziua cea mare nu se lasa mult asteptata.
Am facut rapid cunostinta cu orasul, iar in ziua de duminica - legitimati corespunzator - ne-am prezentat la locul faptei - C. N. Radu Greceanu. De acum zarurile erau aruncate. Andrei a reusit sa-si imbunatateasca pozitia in clasamentul general, lucru pentru care il felicit inca odata. Am cunoscut oameni minunati, asadar experienta a fost pozitiva. Posibil sa mergem si la anul, este un "turism intelectual", dupa cum spune lumea. Zilele trec...
Cum calcaiele ne ardeau la amandoi, la intoarcere catre casa ne-am oprit la domeniul schiabil Sureanu. Am lasat masina la baza partiei (dupa un drum anevoios, practicabil in conditii de iarna). Dupa utilizarea intensa a partii intelectuale a sosit momentul oportun sa ne ocupam un pic de corpul fizic (care oricum sufera destul de mult atunci cand este fixat ore in sir in fata monitorului). Desi urmeaza sa parcurgem un drum forestier, Andrei se echipeaza regulamentar
si purcedem la drum... Se lasa noaptea...
Intr-un final (rapid pentru mine, tarziu pentru Andrei) ajungem la "casa" noastra, cabana Sureanu. Mancam si somn de voie.
Drumul catre partie este acoperit cu zapada, dar se merge destul de usor. Langa teleschi ne intalnim cu masina care face interfata prietenoasa.
Accesul este automatizat.
La punctul de debarcare teleschi Curmatura, ne asteapta patru partii, fiecare cu farmecul ei. Ne facem rapid prieteni.
Uneori nu strica un pic de relax.
Zona este deosebita, peisajele sunt asemeni celor din basme.
Daca "acasa" trebuie sa muncesti pentru fiecare facilitate pe care ti-o doresti,
aici poti sa servesti un sandvici cald,
sa cunosti confrati intru pasiune,
sa te bucuri de prezenta unor oameni minunati cu care ai petrecut o zi superba si care seara iti dau sentimentul unei mari familii.
Cum simtul muntelui nu ma parasise, (ochisem aceste cornise si cu alte ocazii, iar acum) am putut prinde in forma binara (sa nu uitam cum a inceput aceasta calatorie) conurile a doua mici avalanse scurse pe o culme ce se desprinde din varful Sureanu.
A fost o experienta minunata in care am imbinat munca intelectuala cu miscarea in aer liber; pentru cei care pot intelege, multumim pentru dulceata minunata care am servit-o la micul dejun, pentru clipele petrecute pe partie intr-o atmosfera care la final a fost armonioasa si ne-a facut sa ne simtim extraordinar. Cinste celor care au putut sa scoata in evidenta frumusetile acestei tari. Felicitari lui Andrei, atat pentru ONIG, cat mai ales pentru verticalitatea cu care s-a adaptat la conditiile austere dar minunate din sanul muntelui.
Ziua trece atat de repede si de frumos incat nu ma opresc pentru a scoate aparatul de fotografiat. Spre seara ultimele coborari pe nocturna.
Dupa o zi in care schiurile au lunecat nonstop (fie la deal - ajutate de teleschi, fie la vale - din proprie initiativa)...
este necesar sa ne ospatam; a urmat un somn dulce.
Peste noapte a nins; asemeni piticilor din povesti, trecem puntea si ne indreptam spre partie. "Casuta din povesti" ramane in urma, asteptam sa o revedem cu drag.
Pulverul pus peste noapte face ca primele alunecari ale zilei sa nasca un dans lin.
Plafonul de nori impiedica privirea sa alunece peste masivele din zona. 
Ca de obicei, "fortza" este cu noi. 
Cele doua teleschiuri isi fac datoria. 
Daca tot nu e de munca la deal, ne distram, mancam, facem poze...
A fost un weekend minunat, partia este intretinuta, felicitari celor care intr-o zona destul de anonima au reusit sa faca fericiti multi oameni, pentru inca un sezon de schi.
Partia este excelent intretinuta; tunurile de zapada au pregatit depozite pentru zilele calde astfel incat sezonul alb sa fie intins la maxim.
Si daca iti doresti cateva clipe de relaxare in afara partiei, poti alege o plimbare cu sania trasa de cai. Inainte de plecare am surprins momentul "pe pelicula"; central - seful de echipaj, la drepta cum privim - Zoro, la stanga - Soimu'.
http://www.partiatoplita.ro/ 
